“Daily Carnival” este o provocatoare celebrare vizualã, într-o cheie sarcasticã, a organicului, a repeţiei, a culorii și a corpului. „Carnavalul” ar trebui sã fie, așa cum e de așteptat, o mascaradã, insã aici nu avem de-a face cu mãsti. Dacã totuși existã o sugestie a mãstii, aceasta este datã (in lucrarea „Every Day is A New Day”) de insãși faţa artistului fotografiatã la primul moment al zilei, timp de aproape un an. Rezultatul este o vastã compoziţie cuprinzând peste 300 de imagini: „diferenţã si repetiţie” la superlativ. Lucrarea este un perseverent exerciţiu – chiar dacã absurd – al autoexaminãrii, o manierã de a revizita și de a reevalua genul portretului în epoca „reproducerii mecanice” (intr-adevãr, imaginile sunt fotografii fãcute pe film). „Carnavalul” implicã însã și corpul, și asta la modul cel mai fizic cu putinţã. În video-ul „Me and My Arrows”, artistul performeazã, aproape nud, la minus 8 grade Celsius, un Sfânt Sebastian corect din punct de vedere iconografic. Postura este cea cunoscutã: corpul dezbrãcat legat de un copac, faţa angelicã și impasibilã, clãdiri și „campanile” în fundal care sugereazã un peisaj urban renascentist. Dar, cu toate aceasta adecvare, scena are mai degrabã o încãrcãturã ironicã: corpul nu este lovit de sãgeţi, ci de inofensive bile de paint-ball. Un gest ce submineazã, dintr-o singurã mișcare, atât clișeele reprezentaţionale ale Renașterii, cât și canoanele moderniste ale action-painting-ului. Mai mult, lucrarea e și un comentariu asupra mediumului însuși: „povestea” nu e spusã cu mijloacele picturii, ci cu cele ale video-ului, ale unui video editat dinamic, „tãiat” in stilul clipurilor, susţinut de fascinanta muzicã electro-acusticã a lui Gilles Dumont. Lucrarea este astfel o reflecţie criticã nu atât asupra martiriului și a hagiografiei, cât asupra statutului imaginii și a istoriei artei în general. Mai e însã și o altã dimesniune (fotograficã) a carnavalescului – carnavalul ca spectacol al corpului: un corp feminin, aproape nud, imersat sau mai degrabã suspendat într-o scenã lichidã ce sugereazã visul. E vorba de „Sirena”, imaginea insãși a seducţiei și a vrajei, imaginea unui alt tip de realitate altminteri reprimatã in viaţa „normalã” din afara carnavalului. Dar „Carnavalul” este și sãrbãtoarea „cãrnii”, a hranei și a trupului înaintea postului. Aceasta este de altfel zona în care se plaseazã seria de lucrãri „Design interior”: fotografii infãţișând maruntaie de animale redate in detaliile lor tulburãtoare. Dacã pe undeva aduce un omagiu întregii tradiţii a carnavalului, aceastã serie trece dincolo de lucrurile consacrate chestionând, provoacând și reinventând simboluri, de fapt, propunând o criticã vizualã a înseși ideii de consum. Repetiţia joacã, așa dupã cum am amintit deja, un rol esenţial în creaţia lui Marius Tanasescu. Însã pe lângã seria de autoportrete muliple, avem de-a face cu alte lucrãri ale cãror efect se bazeazã pe strategii repetiţionale. Multe dintre aceste compoziţii se structureazã pe acumulãri ce adunã obiecte sau imagini diverse, cum ar fi ouã, lumini, gândaci, grãunţe, sau solzi, înscriind în imagine fragmente decorative, chiar spectaculare, ale vieţii curente. Titlul expoziţiei insuși vine sã adauge noi dimensiuni ideii de repetiţie și serialitate. Un carnaval de fiecare zi... Însã spre deosebire de carnavalul tradiţional, „Daily Carnival” al lui Marius Tanasescu reprezintã nu atât un rãmas bun adresat cãrnii, ci mai degrabã o celebrare a acesteia. Horea Avram (2009)
| | Marius Tanasescu’s “Daily Carnival” is a provocative visual celebration—in a sarcastic key—of the organic, the repetition, the color and the body. A “Carnival” is about masquerade, as one might expect, but here we have no masks. What suggests the masquerade, however, is (in the work “Every Day is a new Day”) the artist’s face photographed daily at the first moment of the day, over almost a year. The result is a large composition of more than 300 shots: “difference and repetition” at its best. The work is a resolute—if somehow absurd—exercise of self examination, a way of revis(it)ing the self-portrait genre in the age of “mechanical reproduction” (yes, the images are film-shot photography). “Carnival” addresses also the body, in the most physical way. In the video “Me and My Arrows” the artist performs almost naked, at minus 8° C, an “iconographically correct” Saint Sebastian. The posture is known: the undressed body fastened to a tree, angelic, impassive face, towers and buildings in the back suggesting an Italian Renaissance urban vista. However, there is an ironical twist here: the body is “punished” not by arrows, but by harmless, soft paint-balls. A gesture which undermines with a single move both established Renaissance’s representational clichés and Modernism’s canonical “action painting”. And there is also a comment on the medium itself: instead of painting, the absurd story is told via a clip-like edited digital video, with a captivating electro-acoustic sound-track (by Gilles Dumont). The work is therefore a critical reflection not on martyrdom and hagiography, but rather on the status of the image and art history in general. Yet another (photographical) dimension of the carnivalesque enters the scene—carnival as the spectacle of the body: an almost nude female body submerged, or rather suspended in a dream-like liquid scene. This is “Mermaid”, the very image of seduction and enchantment, an image of another type of reality which is otherwise suppressed during non-carnival existence. But “carnival” is also the celebration of “carne”, of the meat and flesh before fasting, and so is the series entitled “Interior Design”: photographs of animal viscera seen in their disturbing details. While paying homage to the whole tradition of carnival, the series challenges and reinvents symbols, proposing a visual critique of the idea of consumption. Repetition, as we see, plays a key role in Marius Tanasescu`s work. But apart from the multiple self-portraits, there are other series whose visual effect is based on repetitional strategies. Many of these compositions are accumulations of things as diverse as eggs, lights, beetles, grains or fish scales, all of them decorative if not spectacular fragments of the daily world. The title of the exhibition itself comes to add further dimensions to the idea of repetition and seriality. A carnival on a daily basis... Unlike the traditional carnival, however, Marius Tanasescu’s “Daily Carnival” is not so much a farewell to the flesh but rather its celebration. Horea Avram (2009) |
